Profitand de situatia internationala din vara lui 1940, cercurile revizioniste din Ungaria horthysta, dupa ce se aliniasera definitiv alaturi de Germania si Italia, au considerat ca a sosit momentul oportun pentru a se infrupta si din teritoriul Romaniei.
La solicitarile repetate si presante ale guvernului horthyst, Germania si Italia au gandit un plan diabolic, prin care sa atraga si mentina ambele tari, in orbita lor politica. Acest plan era de a rupe arbitrar din pamantul Transilvaniei un teritoriu.
Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Romania a fost silita sa cedeze aproape jumatate din teritoriul Transilvaniei in favoare Ungariei horthyste.
Actul a fost impus Romaniei de Germania Nazista si Italia fascista in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, sub titlul de arbitraj.
Dictatul de la Viena a fost ca o consecinta a Pactului de neagresiune (23 august 1939) intre Germania si URSS, a cadrului international din vara anului 1940 si a sincronizarii presiunilor asupra Romaniei din partea a trei dintre vecinii sai: URSS (anexeaza Basarabia si Nordului Bucovinei, 28 iunie 1940), Ungaria (viza Ardealul) si Bulgaria (Sudul Dobrogei - Cadrilaterul - 7 septembrie 1940).
Cesiunile teritoriale au reprezentat 32% din suprafata tarii, cu tot atata pondere din populatia (in majoritate romani) si puterea ei economica. Suprafata cedata de Romania Ungariei si noua frontiera au fost stabilite de Hitler si Statul Major al Wehrmacht la 27 august 1940: 42.243 kilometri patrati, cu o populatie de aproximativ 2.600.000 de locuitori, in majoritate romani.
Convocati la Viena, de von Ribbentrop si contele Ciano, reprezentantii celor doua tari, Mihai Manoilescu, ministru de Externe, Valer Pop (consilierul regelui Carol al II-lea) din partea Romaniei si contele Csaky (ministru de Externe) alaturi de contele Te
