La 55 de ani, pe Magda Melinte o cuprinde încă prima rochiţă de liceancă, făcută la croitor.
Rochiţa azurie cu buline albe se mulează perfect pe silueta mignonă şi zveltă. „Şi toate astea, datorită mersului pe jos", zice Magda, care la înălţimea de 1,60 m nu cântăreşte mai mult de 48 de kilograme.
Cel mai ieftin sport
Aproape în fiecare dimineaţă se trezeşte cu o jumătate de oră mai devreme ca să prindă răcoare şi, totodată, să ajungă la timp la serviciu. „Plec de undeva din zona Circului şi merg pe jos până la Romexpo. Uneori fac drumul asta dus-întors", spune Magda, care practică acest sport de mai bine de 20 de ani. „Ascult ce îmi cere corpul. După opt ore de stat pe scaun, simt nevoia să mă mişc. Mersul pe jos e cel mai firesc sport şi cel mai ieftin. E mai simplu decât să «tragi de fiare»", zice Magda, care nu renunţă la mişcare nici în concediu.
Corina Munteanu (51 de ani) practică acest tip de mişcare cam o oră pe zi. „Fie că este vorba de cumpărături, de plătit facturi sau de mers la serviciu, prefer mersul pe jos transportului în comun. Orice drum de mai puţin de jumătate de oră îl parcurg astfel", spune ea.
„Mă deconectează şi îmi dezvoltă spiritul de observaţie"
Mersul pe jos este o modalitate de a-şi menţine greutatea, dar şi de a se deconecta. „Îmi place să privesc oamenii, să văd dacă sunt veseli sau trişti. E şi un exerciţiu de memorie, îţi dezvoltă spiritul de observaţie", zice Corina, care pe traseul Piaţa Universităţii-Cişmigiu îţi poate spune cu exactitate ce magazine sunt, ce statui şi cum s-au schimbat acestea în timp.
E natural şi ajută la slăbit
Constantin Petru (48 de ani) n-ar spune că este „un fan" al mersului pe jos, dar face asta, în câteva cure pe an, pentru a slăbi. „Timp de o lună şi jumătate, de câteva ori într-un an, mă întorc de la serviciu pe jos. Parcurg cam 5-6 kilometri, de l
