Jerzy Borowczak, cel care a pus în scenă, acum 30 de ani, la Gdansk, cel mai mare protest anticomunist din spatele Cortinei de Fier, a acordat un interviu ziarului „Adevărul“. „Acordurile de la Gdansk“ au permis înfiinţarea sindicatului „Solidaritatea“. În faţă a ieşit Walesa, ajuns ulterior preşedintele Poloniei. Primul lider al revoltei a fost însă Borowczak.
Povestea lui Jerzy Borowczak (53 de ani) începe în oraşul polonez Gdansk, acolo unde, acum trei decenii, s-a produs una dintre cele mai importante fisuri în Cortina de Fier. La doar 23 de ani, Borowczak a făcut parte din echipa regizorilor celei mai mari revolte din lagărul socialist. Cărţile de istorie sunt însă prea subţiri ca mai să cuprindă toate nuanţele unor destine, iar lecţiile despre trecut nu au nevoie de mai mult de un erou.
Citiţi şi:
Lupta în munţi: primul front anticomunist
Tinereţe furată de comunişti
Pentru Polonia anului 1980, anul speranţei şi al primului îndemn către „Solidaritate", acesta este electricianul Lech Walesa. „Aşa a fost mai bine", spune acum Jerzy Borowczak, fără să lase loc regretelor. Nu-i trebuie aplauze sau decoraţii. Îi e de ajuns că a fost acolo, pe şantierul naval „V.I. Lenin" din Gdansk, printre tinerii aceia entuziaşti şi revoluţionari care nu înţelegeau de ce Occidentul nu ajunge până în Europa de Est.
O REVOLTĂ ÎN ZORI
Pentru Borowczak, 14 august 1980, prima zi de grevă de la şantierul din Gdansk, este ziua în care s-a născut a doua oară, iar pentru Polonia, acesta este începutul sfârşitului acelui dezastru numit comunism.
Istoria trăită e însă mereu mai complicată. Într-o zi de joi ca oricare alta, Jerzy Borowczak s-a trezit mai devreme şi, la ora 5.35, era în faţa şantierului naval, unde lucra ca simplu muncitor. Trebuia să-i întâlească acolo pe Lech Walesa, Bogdan Borusewich şi pe încă doi lucrători pe şantier (Bogdan