Patronii cazinourilor prosperă de pe urma sucevenilor disperaţi, care pierd şi un salariu întreg la aparate. Jucătorii împătimiţi speră să-şi completeze veniturile mici cu nişte bani câştigaţi uşor. După ce pierd, reclamă aparatele la Poliţie.

Sălile de jocuri de noroc din oraş nu duc lipsă de clienţi. Patronii spun că afacerea le merge ca pe roate, în timp ce jucătorii speră să-şi adauge la salariile mici un câştig neaşteptat. „Criza nu ne-a afectat. E un fel de psihologie inversă. Pentru că nu prea mai au bani, vin şi îi bagă pe ultimii, ca o investiţie, sperând că o să câştige de zece ori mai mult. Uneori le iese, alteori nu“, spune Costel Cozma, administratorul unei săli de jocuri. Puţini sunt însă cei care au noroc şi chiar mai puţini cei care se opresc înainte de a-şi pierde toţi banii.

Autocontrolul, cheia succesului

„Joc des la aparate. Uneori îmi merge foarte bine şi mă întorc acasă cu bani în plus. Acum am pierdut destul de mult, câteva sute de lei, dar sper să-mi revină norocul şi să-i recuperez“, recunoaşte Adrian Ailenei, care trece des pe la sala de jocuri. Nici scăderile salariale sau ameninţarea disponibilizării nu i-a determinat pe jucători să renunţe la păcănele, ba dimpotrivă. Mulţi spun că văd aparatele ca pe o sursă de câştig şi că îşi riscă ultimii bani doar pentru a face rost de mai mulţi.

Unii sunt cumpătaţi şi nu joacă de mai mult de 50 de lei, dar alţii îşi lasă şi un salariu întreg. „Veteranii“ sunt convinşi că autocontrolul este extrem de important, dacă nu vrei să rămâi fără nimic. „Eu nu risc să pierd prea mult. De câştig dublu sau triplu nu mă supăr. Alţii sunt lacomi şi pierd totul de-odată. Ieri am intrat cu 100 de lei, am ieşit cu 1.200 de lei. Din ăştia bag tot până în 100 de lei, nu mă hazardez“, spune Iulian, un jucător împătimit.

„Nu le bagă nimeni mâna-n buzunar“

Ş