Festivalul Mamaia 2010 s-a încheiat. S-au cheltuit bani, nu jucărie, pentru organizarea lui, iar cei care l-au urmărit au rămas cu un gust amar. Numeri pe degete momentele care s-au ridicat la pretenţia de festival, în rest totul a fost o neîntreruptă şi costisitoare lălăială.

Atât la Interpretare, cât şi la Creaţie, s-au înscris în concurs atât de mulţi concurenţi sau piese care nu aveau ce căuta într-un festival de pretenţiile celui de la Mamaia, încât vizionarea a fost dublată de o mirare continuă. Nu sunt critic de specialitate, însă Festivalul Mamaia a semănat mai mult cu un festival local decât cu unul naţional. Aceleaşi piese antice şi de demult au făcut paradă la secţiunea Interpretare, majoritatea într-o abordare care a lăsat mult de dorit. La Interpretare, singurul care mi-a rămas întipărit în minte a fost Ovidiu Lazăr, care a interpretat piesa „Cât de frumoasă eşti", iar la Creaţie am apreciat, ca de altfel majoritatea spectatorilor şi telespectatorilor, momentul oferit de Mihaela Mihai interpretând piesa „O viaţă de artist", compozitor Marcel Dragomir, textier Eugen Dumitru. Un alt moment reuşit al secţiunii Creaţie a fost în mod sigur piesa lui Adi Cristescu, „Fără cuvinte", pe care a interpretat-o chiar el, alături de Emilia Muşală. Din păcate piesa nu a obţinut niciun premiu.

M-a şocat modul în care s-au prezentat vedetele muzicii uşoare româneşti, care au susţinut minirecitaluri vineri seară, şi mă refer aici atât la ţinute, care numai de scenă nu erau, cât şi la faptul că majoritatea au comis un playback prost, cu zâmbetul pe buze. Mi s-a părut cu adevărat jenant pentru nişte oameni care contestă statutul de vedetă al piţipoancelor care au umplut scena showbizului românesc. Nu am văzut, aşadar, o mare diferenţă.

Daniela Mihaela Cojocaru, câştigătoarea Trofeului Mamaia

Una peste alta, Trofeul Mamaia, ca de altfel şi autoturi