Sunt alergic la generalizări. Politicienii, toţi, sunt netrebnici. Guvernanţii, toţi, sunt incompetenţi. Dar dacă unii sunt competenţi şi îşi utilizează priceperile doar în hoţie? Organismul medical românesc trece, din nefericire pentru el şi pentru noi, prin malaxorul unei generalizări. Nu ştiu când a început. Sfârşitul se deşartă însă într-un început care poate deveni grotesc.
Un doctor de pe salvare, dimpreună cu asistenta sa, au fost luaţi la pumni, duminică, la Vaslui, de pacientul pe care-l cărau spre alinarea suferinţelor. Dacă bolnavul nu este cumva nebun, el a fost înnebunit de noi. Nu lipseşte mult şi medicii vor fi asasinaţi de rudele pacienţilor cu boli fără scăpare, iar asistentele vor fi omorâte cu pietre în pieţe. Nu va exista Iisus care să rostească magicele vorbe "cine se simte fără de prihană să ridice piatra". România a devenit ţara cutremurătoarelor filme premiate despre cât de inuman este sistemul nostru medical. România este ţara care-şi prăjeşte, în maternităţi, ca pe cotlete, pruncii. Cum s-a ajuns aici? Un dascăl din Prahova este tranşant - "asistenta care-i păzea pe micuţi este o scroafă, ministrul de Sănătate este o scroafă şi tot scroafe sunt Băsescu şi Boc, groparii sistemului sanitar".
Nu sunt întrutotul de acord - am dubii măcar în privinţa feminităţii unor politicieni - cu linearitatea acestei revolte. Unii pot fi scroafe, într-adevăr, alţii porci, dar parcă nu poate fi înghesuit totul în buzunarul fără fermoar al acestei concluzii.
Am văzut, de curând, într-un spital, o asistentă care-şi lopăta ca pe cartofi bolnavii. Autoritară, nesimţită prin modul de adresare (bolnavii, unii dintre ei licenţiaţi, erau toţi mai vârstnici decât ea), machiată excesiv în dizarmonia cearşafurilor ferfeniţite şi cu un cur lat. Dosul muierii, pentru care nu putea fi acuzată, devenea insultător prin rima comportamentală. Mi-am
