Criza economică a început să scoată în evidenţă ceea ce e mai rău în om: intoleranţa, xenofobia şi fascismul. Ţările Europei par a nu fi învăţat nimic din războaiele secolului XX. Scăpată de sub control, criza economică poate genera regimuri autoritare. Priviţi la relativul succes al partidului Jobbik din Ungaria şi la cel al aşa-zisului Partid al Poporului de la noi, şi veţi şti la ce mă refer.
Cetăţenii români sunt identificaţi adesea în Europa cu ţiganii şi sunt discriminaţi ori persecutaţi ca cetăţeni second hand ai Europei. De aici a apărut un pueril curent antiţigănesc menit a demonstra că ţiganii nu sunt adevăraţi români, ci un fel de apatrizi certaţi, toţi, cu legea. Vedete TV, ziare cu pretenţii intelectuale, politicieni lipsiţi de idei (care încearcă să îşi facă un nume în politică uzând de trucul ieftin al aruncării vinei pe ţigani, suspecţii de serviciu ai ţării) îşi manifestă public dispreţul sau mânia faţă de ţigani. E chiar cool să iei în derâdere principiul corectitudinii politice. Dar ţiganul român este totuşi o replică - incompletă - a societăţii româneşti.
În timp ce asistăm la proliferarea acestei mode, rasismul, în special cel antiţigani, câştigă teren în România (ca, de altfel, în întreaga Europă): pe stadioanele de fotbal, pe stradă, la TV, în presă, la locul de muncă. În plus, iritarea, mânia la adresa ţiganilor sunt bune metode de a camufla realitatea economică şi incapacitatea statală de soluţionare a crizei sau de a lupta contra infracţionalităţii. Dosarele mari de corupţie şi criminalitate organizată pot fi uşor trecute cu vederea câtă vreme se alimentează ura contra minorităţii. Şi astfel, politicienii veroşi sau incompetenţi, precum şi infractorii cu gulere albe îşi continuă nestingheriţi afacerile, câtă vreme atenţia opiniei publice este concentrată pe falsa problemă a minorităţii.
Este facil - dar foarte periculo
