Am discutat cu mai mulţi prieteni despre ideea pe care v-am propus-o. Curioşi dacă va ieşi ceva, dar mai degrabă neîncrezători. Mi-au amintit de experienţa G.D.S., a Alianţei Civice şi de altele. Asta de parcă eu n-a fi ştiut de ele. Le-am spus, la rîndul meu, că dacă iese ceva din povestea asta, o să ne lamentăm mai puţin şi politicienii vor profita mai puţin de apatia societăţii civile.
Nu cred în minuni, mai ales la noi în ţară, însă mă iau frisoanele cînd văd cum creşte Dan Diaconescu în sondaje şi cînd îl aud pe consilierul prezidenţial, sociologul Sebastian Lăzăroiu vorbind despre Partidul lui Moş Crăciun şi alte asemenea aberaţii. Cred că mai există destui oameni cu scaun la cap în România care să nu se lase aburiţi de promisiunile lui Dan Diaconescu şi nici de parabolele procentuale ale lui Sebastian Lăzăroiu. Oameni care nu vor să emigreze, dar nu şi-au pierdut speranţa şi al căror punct de vedere ar merita să fie afirmat public.
Nu sînt atît de naiv, încît să cred că sugestia pe care v-o fac are prea mult şanse de reuşită, dar nici atît de sceptic, ca să accept că la noi societatea civilă n-are nici o şansă de coagulare. Dar pentru numele lui Dumnezeu, vorba lui Florin Iaru care e ateu, dar la exasperare tot la El se întoarce, să încercăm ceva!
Uitaţi-vă că la simpla tentativă au şi apărut postacii de partid s-o flegmeze. Asta ar trebui să ne convingă – o dată în plus – că Puterea şi partidele, înclusiv cele din opoziţie se tem de structurarea Societăţii Civile. Fiindcă vor să le mîncăm din palmă sau să-i lăsăm în pace să-şi vadă de treburi.
La o adică l-ar prefera pe Dan Diaconescu, cu care ar putea face o cîrdăşie, dacă partidul ăsta al lui intră în parlament, nu o societate civilă care să-i monitorizeze şi care să protesteze coerent împotriva tuturor porcăriilor pe care le suportăm.
Am precizat într-o intervenţie la postarea