Nu poti pricepe evolutia societatii fara a studia feedbackul politicilor publice, influenta acestora asupra populatiei. Ramai insa indurerat sa constati ineficienta, atipicul, dezordinea si impredictibilitatea lor, de aceea exclamam frustrati "ca la noi, la nimenea".
Preocuparea de baza a partidelor este aceea de a supravietui intr-un mediu ostil, contaminat de neincredere, nemultumire si chiar revolta. Ne ferim insa de acuze gratuite, abundente la comentatorii cu penite parti-pris. Ipoteza noastra are nevoie de argumente.
In regimurile democratice asezate, partidele isi pun in opera programele, ideologia cu care au castigat sufragiile. Prioritate are agenda cetateanului, iar dezvoltarea bazei electorale proprii e consecinta realizarii in deplina transparenta a idealurilor colective.
Batalia pentru intaietate in sondaje, electoralismul permanent bantuie doar lumea a treia. In Romania, programele sunt abandonate dupa accederea la guvernare, promisiunile gogonate neputand fi puse in aplicare vreodata. Asa ca diminuarea zestrei electorale survine in scurt timp, iar (re)capitalizarea increderii se mai poate face doar prin mijloace condamnabile.
Ca sa evite caderea, guvernul, lipsit de instrumente programatice bine fundamentate, improvizeaza masuri, hotarari, ordonante pentru rezolvarea unor situatii presant-urgente, numai mila lui Dumnezeu ferindu-ne de faliment.
Strategia de supravietuire a partidelor nu tine seama de reglementarile constitutionale, ci vizeaza uzurparea functiilor statului, mediile vorbind chiar de disolutia acestuia.
Astfel, bugetele nu se mai repartizeaza conform principiilor clasice, ci dupa indicatiile de partid. Guvernantii redistribuie fondurile, favorizandu-si membrii marcanti din teritoriu, ca alocarea banilor sa aduca beneficii la urne. Asa se si explica multimea investitii