În spatele tumultuoasei poveşti de iubire dintre Octavian şi Veturia Goga apar iţe complicate de uneltiri şi trădări de ţară. Povestea lor s-a înfiripat pe când aveau fiecare în jur de 40 de ani, ambii fiind căsătoriţi: Octavian Goga cu Hortensia Cosma, iar Veturia cu Lazăr Triteanu.
În epocă, legătura lor a reprezentat un subiect plin de savoare, spre deliciul presei de scandal. Omul politic Octavian Goga, ajuns, în mai multe rânduri, după Unirea din 1918, ministru al Instrucţiunii şi Cultelor, ministru al Cultelor şi Artelor, ministru de Interne şi chiar prim-ministru, ar fi reprezentat un bun paravan pentru jocuri de influenţe şi spionaj: „Căsătoria Veturiei cu Octavian Goga n-a fost pentru ea altceva decât îndeplinirea unei misiuni încredinţate ei de către Serviciile Secrete germane, a căror agentă recrutată încă din 1914 a fost, la Bayreuth“, scrie Mircea Goga, strănepotul lui Octavian Goga, în cartea Veturia Goga,
Privighetoarea lui Hitler. Potrivit lui Mircea Goga, cei doi îndrăgostiţi au făcut, în mod deliberat, din iubirea lor un subiect „literar“: „Ceea ce avea menirea să lase despre cuplul lor – altfel, adulterin – imaginea marilor cupluri sacralizate de literatură au fost cele trei caiete intitulate „Florile tăcerii“, publicate de istoricul Gheorghe I. Bodea, în 1998, nimic altceva decât un exerciţiu de ficţiune destinat iluzionării posterităţii“. În aceste caiete, Goga însuşi îi mărturisea Veturiei că taina cea mai mare a vieţii sale a fost iubirea nesfârşită pentru ea.
Veturia Goga a urcat cu vremea toate treptele ierarhiei din umbră a nazismului. „Metamorfozată în „Privighetoarea lui Carol II“, Eminenţa cenuşie, egeria şi Marea Doamnă a dictaturii antonesciene, l-a slujit pe Hitler, către care „şi-a ciripit“ propriul soţ, pe Octavian Goga, dar şi pe Carol II, pe Mareşal, ca, de altfel, pe toţi cei din însuşi staff-ul celu