Cunosc meseriasi care ar putea oricind participa la jocurile olimpice de schimbat scutece, de linistit pruncul sau de pregatit laptele praf in orele grele ale noptii. Stiu, de asemenea, campioni la joaca cu puii de om si tatici "mamosi", gata oricind sa sara in ajutorul copiilor. Ei formeaza minoritatea care ar putea aseza reprezentarea tatalui intr-o lumina mai vioaie. Cine a citit carti despre ingrijirea si cresterea micutilor va fi bagat de seama, poate, ca tatalui i se da foarte putina insemnatate. In "Mama si copilul", de pilda, rolul tatalui este limitat la doua pagini, fiind consemnat doar ceea ce acesta ar trebui sa faca in preajma nasterii. Apoi, "capul familiei" dispare discret din carte, devenind, precum Nechifor Lipan din Baltagul lui Sadoveanu, un personaj a carui umbra pluteste fantomatic printre pagini. Unele comentarii se transforma chiar in atacuri la persoana, dupa cum o dovedeste urmatorul exemplu: "Citeodata, tatal este prezent numai fizic, pastrind o atitudine distanta, un indiferentism pentru viitoarea nastere. In astfel de cazuri, sotul este o povara suplimentara pentru femeie". Curioasa chestie! Vasazica perceptia despre rolul tatalui oscileaza de la suspiciune la totala lipsa de incredere si invers. Am parcurs si alte carti. Peste tot aceeasi poveste. Recomandarile si sugestiile converg adesea spre sanctionare sau stigmatizare. De cele mai multe ori, tatal este vazut ca un personaj dezagreabil ori ca o fiinta mult prea preocupata de sine pentru a mai acorda atentie si celorlalti. In cel mai fericit caz, tatal, acest individ mai degraba indiferent si iresponsabil, ar face bine sa-si bage mintile in cap. Unele carti merg pina intr-acolo incit se adreseaza exclusiv mamicilor, dispensindu-se de cantitatea neglijabila reprezentata de tatici. Nici sursele de documentare disponibile pe internet nu reusesc sa amelioreze contururile negative ale acest