Bucătarul român e ca un aluat care începe să prindă volum într-un vas strâmt. Forma dorită se obţine în astfel de cazuri numai într-un recipient mai mare. Din acest motiv, mulţi dintre bucătarii din ţară „dospesc" în străinătate. Cei plecaţi simt însă, mai devreme sau mai târziu, nevoia să se întoarcă la vasul autohton.
Trendul este confirmat de maestrul bucătar Petrişor Tănase, secretar general al Asociaţiei Naţionale a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism. „În industria alimentară din România avem mulţi cunoscători de nimic. De asta multe restaurante dau faliment, iar turismul merge aşa prost", afirmă fără menajamente maestrul Tănase, un bucătar subţire şi dârz la cei 52 de ani ai săi, care parcă sfidează imaginea clasică a chef-ului rotofei şi bonom.
Peste acest fundal de amatorism descris de Petrişor Tănase, experienţa obţinută peste hotare de bucătarii români poate aşeza profesionism gastronomic.
Şcolit pe vase de croazieră
Cu asemenea intenţii a revenit în România Marius Băeşu, 36 de ani, în prezent bucătar-şef la Rin Grand Hotel din Capitală. El a petrecut mai multe „contracte" pe nave de croazieră sau lucrând în poziţii de conducere în Marea Britanie.
„Acum 13 ani am reuşit să mă angajez la compania americană Princess Cruise. Acolo am văzut un sistem de lucru de tip uzină. Totul era computerizat şi exista un control strict asupra calităţii produselor. În decurs de două contracte am promovat de la statutul de al treilea bucătar la cel de prim-bucătar", îşi începe istorisirea Băeşu, care nu se desparte nici în timpul interviului de costumul complet de bucătar, cu şorţ, cămaşă, de un alb imaculat, şi o bonetă lungă şi ascuţită. Au urmat experienţele Royal Caribbian - unde a învăţat, printre altele, că nu te poţi numi şef în bucătărie dacă nu te antrenezi şi ca pompier la Carnival Cruise - unde a făcut şcoala de management „Food and