Mitocanul cazon este un mitocan la fel ca toţi ceilalţi, dar care, în plus faţă de varianta civilă, poartă uniformă şi beneficiază de ordine şi regulamente militare. În armată el îşi găseşte mediul ideal de viaţă, prosperitate şi satisfactie. Corecţiile comportamentale posibile în viaţa civilă sunt anulate de ambientul cazon al ierarhiei stricte, de disciplina şi regulamentele specifice acestei onorabile şi inevitabile instituţii. Pe mitocanul cazon ţn varianta mioritică îl putem admira în toată splendoarea sa în cărţile poştale interbelice, comuniste sau postdecembriste.

Mitocanul cazon este un personaj extrem de sensibil la mediul înconjurător. Îi simte imediat pe cei ce nu sunt de aceeaşi teapă cu el, drept care automat îi diferenţiază fie în stăpâni, care trebuie seduşi, prin linguşire cu orice preţ sau, dimpotrivă, în egali sau în subalterni, ce se pot oricând transforma în rivali. Sedus iremediabil de miresmele puterii, mitocanul cazon va fi întotdeauna de partea puterii sau alături de cei care deţin puterea. În prezenţa superiorilor în grad şi funcţie el va afişa spontan o erecţie impecabil de sinceră şi servilă. În exersarea acestei atitudini, mitocanul cazon va exploata fără nici un scrupul (moral sau etic) extrem de generoasele şi inventivele regulamente militare, care pot acoperi cu o aură de respectabilitate, rigoare şi chiar de firesc orice tip şi orice dimensiune a linguşelii. Mai mult decât regulamentele, ierarhia militară, împreună cu un cod rigid de comportament permit mitocanului cazon să-şi etaleze fără nici o limită înclinaţiile pupincuriste, oricât de libidinoase. Acestea vor fi aplicate doar în beneficiul şefilor ierarhici, pentru a fi imediat convertite într-o căprărie dictatorială, nemiloasă şi gălăgioasă, în cazul, evident, al bicisnicilor săi subordonaţi.

Mitocanul cazon n-ar fi el nici mitocan şi nici cazon cu adevărat dacă