„Inculpat, eşti acuzat că ţi-ai otrăvit soţia şi fiica. Ai ceva de spus?“ „Domnule judecător, eu numai am dat cu verde de Paris pentru gîndaci, da’ dacă s-au nimerit şi ele pe-acolo...“ Cam aşa s-ar rezuma iniţiativa onor Guvernului României de a taxa şi pune pe drumuri toţi profesioniştii independenţi, în dorinţa lui de a stîrpi şoferii şi femeile de serviciu cu contract de drepturi de autor. Orice abuz în materie de angajare poate şi trebuie sancţionat de către Inspectoratele Teritoriale de Muncă, nu e nevoie de supralegiferare în domeniu. În loc de asta, obligativitatea plăţii contribuţiilor sociale pentru venituri de natură profesională s-a transformat într-un circ de toată frumuseţea. În timp ce cu Ordonanţele guvernamentale se băteau medici de familie, contabili, arhitecţi, taximetrişti, boiangii, tapiţeri, vulcanizatori, topografi, vornici (?), proprietari de spălătorii auto, zugravi, teracotari, sobari, vînzători de vată pe băţ, maseuri, antrenori, menajere, baby-sitteri, remaieuze şi îngrijitori de animale (cîteva dintre cele 163 profesii independente pentru care Fiscul a stabilit norme de venit în 2010 în Bucureşti), la televizor nu se vorbea decît despre drepturi de autor, artişti şi jurnalişti. Vituperînd împotriva evazioniştilor din presă la vizita de preasfinţire a mult timp de acum încolo neterminatei Biblioteci Naţionale, premierul Emil Boc a ţinut o pledoarie în favoarea culturii luptîndu-se (şi pierzînd) cu genitivul prepoziţional plus cîteva neologisme. Din păcate, şi meditatorii erau la coadă la ANOFM. Apropo, nu vi se pare reprezentativ că agenţia care înregistrează şomerii se cheamă „pentru ocuparea forţei de muncă“, iar asigurările despre care nu afli în ce constau decît cînd te îmbolnăveşti se numesc „de sănătate“? Patru mii de persoane au semnat o petiţie online iniţiată de Cristian Ghinea (CRPE – Centrul Român pentru Politici Europene