A avut febră tifoidă, i-au degerat picioarele şi a cunoscut iadul din lagărele din Urali, însă a rămas ROMÂN. La 20 de ani, a văzut moartea cu ochii. Născut din tată polonez şi mamă nemţoaică, Richard Otto Guminschi, acum de 86 de ani, a învăţat în şcoli româneşti, urmând să lupte contra naziştilor. Cu câteva luni înainte de finele războiului, a fost urcat într-un tren de marfă şi dus în lagăr, în URSS. Jumătate dintre cei aflaţi cu el, în vagon, au murit de febră tifoidă.
Veteranul cititorilor de la Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati" Brăila - sufletul Clubului Seniorilor -, este omul care a cunoscut suferinţa. Inginerul pensionar Richard Otto Guminschi emană atâta bună dispoziţie şi poftă de viaţă, încât n-ai crede nici în ruptul capului că, la un moment dat, a fost cât pe ce să piardă pariul cu viaţa.
A fost târât într-un lagăr sovietic doar pentru că purta prenume nemţesc, a fost bolnav de febră tifoidă, înfometat şi umilit. Când şi-au dat seama ruşii că-i polonez, l-au trimis în Polonia, deşi părinţii lui erau români.
Născut în România Mare
A traversat Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria, s-a ascuns printre evreii repatriaţi, fără acte la el, doar cu o manta rusească pe umeri. Dacă n-o avea nici pe-aia, murea de frig. L-au vânat până şi jandarmii români, care nu-l credeau român.
„Bunicul şi tatăl meu au fost slujbaşi la CFR. M-am născut în Cernăuţi, în Bucovina de Nord - în România Mare -, din tată polonez şi mamă nemţoaică. În Cernăuţi erau o mulţime de neamuri - români, evrei, nemţi, unguri, polonezi, ruteni - şi toate trăiau în pace. Am învăţat la şcoală românească, deşi eram catolic, iar la noi în casă se vorbea germana", povesteşte Richard Otto.
De altfel, avea să-şi ia soţie ortodoxă, bulgăroaică refugiată în România. Soţia i-a murit în 2003. Acum locuieşte singur, pentru că fiul său şi-a făcut un rost. @N_P