Târgovişteanul nu a fost membru al Partidului Comunist şi îşi doreşte ca foştii activişti să fie eliminaţi din viaţa publică.
Omenia, consideră Gheorghe Perjaru, ar trebui să ne reprezinte pe toţi. „Restul e doar aşa, o trecere, o luptă pentru atingerea unor scopuri ce nu ţin neapărat de menirea noastră”, mărturiseşte Perjaru. Viaţa a luat-o pieptiş. A pornit de jos. A urcat treaptă cu treaptă. Nu a forţat destinul. Şi-a testat doar capacităţile intelectuale şi este mândru că a reuşit. „Am trecut din şcoala profesională la liceu, apoi la şcoala de maiştri şi am ajuns la Facultatea de Ştiinţe Economice. Nu mă opresc aici”, spune, ambiţios, Gheorghe Perjaru. Fiindcă dintotdeauna a fost un adept al înţelegerii dintre oameni, urmează acum un curs post-universitar de mediere a conflictelor. De treaba asta s-a ocupat ani de zile la Baza Ateliere şi Transport Târgovişte. A fost liderul muncitorilor de acolo, i-a reprezentat cu succes în toate conflictele cu administraţia şi, zice el, drept, nu cu patimă sau răutate. Calităţile de mediator şi le-a descoperit încă din copilărie. „Am fost o fire afectivă. Aveam o dorinţă nebună de a mă pune în slujba altora, fără să cer ceva în schimb”. Gheorghe Perjaru îşi aminteşte că era pasionat de ştiinţele exacte. „Matematica şi chimia mi-au plăcut foarte mult. Aveam numai note de zece”.
A dat cu subsemnatul la Securitate pentru susţinerile sale
Înainte de 1989, a participat la concursurile pe meserii care se organizau în marile centre industriale. A câştigat premiul întâi doi ani consecutiv la Câmpina. „Pentru rezultatele obţinute, Ministerul Petrolului mi-a făcut favorul de a-mi alege un loc de muncă bun. Am venit la BAT Târgovişte”. Gheorghe Perjaru nu a fost membru al Partidului Comunist. Din cauza asta a avut de suferit. „Nu am vrut să fac politica lui Ceauşescu. Nu mi-a plăcut. Eu am fost mai apropiat de popo
