Acest material a fost realizat cu ajutorul documentelor puse la dispoziţie de către Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Constanţa

În cele ce urmează, vom prezenta felul în care s-a desfăşurat prima licitaţie care a avut loc în timpul mandatului primului primar al Constanţei (Kustendje, pe atunci), Anton Alexandridi. Nu sunt foarte multe deosebiri faţă de felul în care se fac şi acum licitaţiile publice la Constanţa.

Aşadar, în luna ianuarie a anului 1879, Consiliul Comunal al Urbei Kustendje a scos la licitaţie darea în antrepriză pe o perioadă de trei ani a vămuirii colonialelor (a alimentelor de băcănie provenite din ţările exotice, de cele mai multe ori colonii). În primă instanţă, s-a consemnat în Cassa Comunei garanţia provizorie de 1.000 de lei în numerar cerută participanţilor.

Ce erau colonialele?

Antrepriza percepea în profitul ei taxe de vamă în felul următor: câte 50 de bani pentru vadra de păcură, 10 bani pentru ocaua de ulei de tot felul, 15 bani pentru ocaua de unt de lemn, 10 bani pe ocaua de zahăr, 20 de bani pentru ocaua de cafea, doi bani pe ocaua de orez, cinci lei pentru ocaua de piper, tot cinci lei pentru ocaua de portocale, lămâi, chitră, struguri de malaga, stafide, smochine, rodii, castane, migdale, curmale. 20 de bani se percepeau pentru ocaua de sardele, peşte şi orice fel de conserve aduse în cutii de tinichele, cinci lei era taxa pentru fiecare oca de peşte uscat, afumat sau saramură, un leu costând ocaua de icre negre sau de ştiucă, patru bani ocaua de icre roşii, 50 de bani ocaua de parafină, iar ceva mai scumpă era ocaua de bomboane, doi lei. Cinci bani erau percepuţi pentru vama unei oca de lumânări de stearină, 50 de bani ceara în butoi şi 10 bani scrobeala albă, în timp ce cinci lei costa o oca de măsline. Ocaua era echivalentul a 400 de grame, iar marfa putea veni pe uscat, prin port sau