Reglementarea băncilor tre­bu­ie să fie mai strâns corelată la nivel european, spune Cris­tian Popa, viceguvernatorul BNR responsabil de stabi­li­tatea financiară, pentru că supraveghetorii din ţările-gazdă, unde marile grupuri finan­cia­re sunt prezente prin subsidiare, au o pu­tere limitată de a acţiona asupra lor. Grupu­rile străine concentrează peste 80% din acti­ve­le bancare din România, în topul primilor ze­ce jucători din sistem fiind doar două bănci cu capital românesc - CEC Bank şi Banca Transilvania.

"Noi am scris manualul în încercarea de a descuraja creditarea în monedă străină, din motive macroeconomice, cât şi pentru asigu­ra­rea stabilităţii financiare. Pentru că mă­surile au afectat doar piaţa locală, nu au fost nici pe departe la fel de eficiente ca un cadru care ar fi vizat şi pieţele de origine ale băn­ci­lor-mamă", a spus Cristian Popa la un semi­nar organizat la sfârşitul săptămânii trecut cu ocazia sărbătoririi a 130 de ani de la înfiinţarea Băncii Naţionale.

Ponderea mare a creditului în valută, care se apropie de două treimi din totalul împrumuturilor date de bănci în mediul privat, a pus BNR într-o situaţie dificilă încă de la începutul crizei financiare. Banca cen­tra­lă a considerat în 2008 şi 2009 că trebuie să protejeze leul în faţa presiunilor puternice de depreciere, întrucât o creştere-şoc a cursu­lui ar fi dus la deteriorarea rapidă a por­to­foliilor de credite, iar pe de altă parte aceasta s-ar fi transmis repede şi asupra pre­ţu­rilor de consum. Apărarea cursului a venit însă cu costul creşterii dobânzilor la creditele în lei, tocmai într-un moment în care cre­di­ta­rea în valută secase (grupurile străine au în­chis robinetul finanţărilor pentru sub­si­dia­rele locale), iar economia avea nevoie de fi­nan­ţare mai mult decât oricând.

BNR a fost astfel nevoită să flexibilizeze regi­mul de ţintire a inflaţiei as