ZF din 3 septem-brie a solicitat public "opiniile bancherilor care au calculat transparent dobânzile".Subsemnatul Dan Pascariu, reprezint o bancă ce poate fi calificată în acea categorie şi vă rog să publicaţi opinia solicitată, pe care o redau mai jos.
În primul rând, sunt de acord în totalitate cu punctul de vedere al domnului M. Negriţoiu, care a explicat foarte bine mecanismul de formare a dobânzilor pe piaţa bancară.
În al doilea rând, toate băncile din România au practicat, într-un moment sau altul, o dobândă de referinţă internă. Precizez că această dobândă de referinţă internă nu este o "invenţie" românească, ci îşi are corespondentul în dobânzile "prime rate" sau "base rate" (la fel de transparente/netransparente ca acelea ale băncilor din România) practicate de zeci de ani în sistemele bancare occidentale, chiar în economii stabile, şi publicate periodic de către fiecare bancă în parte. Financial Times publică în mod regulat în secţiunea "Market Data" "base lending rate" pentru băncile care doresc acest lucru. La fel face şi Wall Street Journal pentru băncile din SUA.
Faptul că unele bănci au adoptat mai repede decât altele formula de dobândă "EURIBOR Ă marjă" faţă de "dobânda de referinţă internă Ă marjă" este irelevant pentru concurenţa de pe piaţa bancară. În primul caz, costul de lichiditate suplimentar derivat din prima de risc de ţară este inclus în marjă, în timp ce în al doilea caz este inclus în dobânda de referinţă internă, rezultatul total fiind, cu mici variaţii, acelaşi. Afirm că este irelevant pentru competiţia de pe piaţa bancară întrucât, după cum probabil cunoaşteţi, de circa 7 ani, potrivit reglementărilor, indiferent de modul de calcul al dobânzilor şi comisioanelor, implicit diferite de la o bancă la alta, acestea trebuie să afişeze un cost total, DAE (dobânda anuală efectivă), care să permită consumatorilor