Cu o vorbire rezumată şi concluzivă, ironic în timbru oltenesc, Mugur Isărescu, persoană calificată guvernator, face uneori minuni. Nu minunea de a egala leul cu dolarul şi nici scamatoria de a face din România o ţară prosperă. Aici doar Cel de Sus mai poate încerca ceva, şi chiar şi aşa izbânda Atotputernicului este îndoielnică. Nu, Isărescu se poate lăuda pentru copii şi posteritate că a reuşit ceva şi mai greu. Duminică seară, mai-marele Băncii Naţionale a izbutit ce n-au izbutit educaţia, şcoala, părinţii sau întâmplarea - l-a îndesat pe Traian Băsescu într-o sală de concert simfonic. Unde? Ei bine, chiar în sacralitatea marii săli a Ateneului Român.

Sigur, nu-i uşor să-l scoţi pe Băsescu de la Cireşica sau dintr-o tovărăşie cu Salam şi Guţă, proiectându-l, înspăimântat şi singur, într-o pădure de agresive viori, alămuri monstruoase şi violoncele care nu numai că arată ca nişte rinoceri, dar şi scot sunete groase de parcă te-ar înjura. Nu i-am putut urmări chipul bietului preşedinte, dar îi plâng de milă. Mi-l imaginez trăgând cu coada ochiului în dreapta şi în stânga, să vadă ce fac ăilalţi, când aplaudă şi ce mină îşi confecţionează scrobiţii de la FMI, înfrângându-şi tentaţia de a se scărpina în ureche şi de a-şi sufla nasul. Chinul dracului să fii preşedinte şi să te conformezi, ca regii, tuturor idioţeniilor.

Să mă întorc însă la lucrurile extrem de serioase, cele în care, printr-o prestaţie fermă şi bărbătească, domnul Băsescu şi-a probat cu îmbelşugare priceperile. E vorba fireşte, despre ceea ce se înscrie şi circumscrie perimetrului noţional de CRIZĂ. Ultimele lămuriri pe care ni le-a transmis generos preşedintele vin de pe ringul de dans al restaurantului Cireşica. Pentru cei care nu ştiu, această cârciumă unde se mănâncă şi mai ales se bea bine se află la Neptun, chiar dacă ea pare surată a deja uzatului Golden Blitz, local megie