Clădirile aveau pereții antifonați ca să ascundă zgomotul motoarelor, gardurile aveau peste doi metri, iar curțile erau păzite de câini. La fiecare fabrică lucrau câte patru, cinci oameni care nu aveau voie să iasă afară iar legătura cu capii rețelei era făcută de un singur om de încredere.

Mai citește

Bacău: Fabrica de ţigări de la Oneşti a adus un prejudiciu de 25 de milioane de lei

Capitala fabricilor ilegale de ţigări

Muncitorii care lucrau în fabricile de țigări din Onești erau cetățeni ai Republicii Moldova, femei și bărbați, și erau plătiți cu ziua.

La fiecare utilaj munceau câte patru-cinci oameni, care nu aveu voie să iasă din clădire. Surse din cadrul anchetei afirmă că doar unul dintre ei avea contact cu cei de afară.

"O singură persoană, om de încredere, ieșea în oraș ca să aducă de mâncare, o dată la două zile și tot el era cel care scotea pachetele de țigări pentru a fi încărcate în dube", afirmă anchetatorii. Fabricile funcționau în zone izolate, ferite de ochii lumii, însă bine îngrădite cu ziduri din beton înalte de peste doi metri.

Erau foste CAP-uri părăsite, sau vechi hale de producție abandonate în zona industrială a municipiului, la ieșire spre Adjud. Toate acestea erau conectate la apă și energie electrică, însă utilajele pentru făcut țigări erau alimentate cu generatoare pe bază de motorină.

"Mașinăriile nu erau conectate la curent electric pentru că era atât de mare consumul încât puteau să sară oricînd siguranțele. Ca să nu bată la ochi, au preferat generatoarele pe motorină", au mai spus sursele judiciare. Clădirile erau închiriate prin tot felul de societăți comericale fantomă de la o persoană la alta pentru a li se pierde urma.

Pereții erau bine antifonați ca să nu se audă zgomotul făcut de utilaje. Fiecare fabrică de țigări era păzită de câte cinci câini rasa