Stimate domnule preşedinte Traian Băsescu, vă scriu cu rugămintea oficială de a-mi trage o palmă.
(Aş fi putut să adresez cererea la telefon domnului Valeriu Turcan, purtătorul dvs. de cuvânt, dar mi-a fost teamă să nu mă ia în serios, crezând că este vreo farsă de-a lui Buzdugan.)
Vă rog să-mi trageţi o palmă aşa, fără niciun motiv, domnule preşedinte! Să nu mai existe niciun dubiu că am încasat-o. Să nu mai existe niciun semn de întrebare, să nu mai aşteptăm ca proştii expertize şi contra-expertize, ca în cazul filmuleţului acela cu copilul de la Ploieşti, să nu ne mai plictisim de bâlbâielile plângăcioase ale avocatului Dan Chitic sau de miorlăiturile unei şoferiţe care pretinde că a luat un dos de palmă de fratele dvs! Eu vreau să nu mai tulburăm poporul nostru isterizat de criza economică cu tot felul de palme îndoielnice! (Dacă românii ar vedea o palmă pe bune, adică o scatoalcă, măcar s-ar trezi din amorţeala asta care aduce a înmormântare.) S-o facem transparent, la lumină, domnule preşedinte, cu martorii de ambele părţi, egal numeric, doar o palmă de la dumneavostră sau măcar de la o rudă de gradul doi, de sex masculin, că mi-ar crăpa obrazul de ruşine să mă duc acasă la nevastă bătut de o altă femeie.
Domnule preşedinte, dacă nu aveţi niciun interes să-mi trageţi o palmă, atunci măcar un şut în fund puteţi să-mi aplicaţi? Vă rog! Ştiu că vă place să negociaţi şi tocmai de aceea vă fac această ofertă, un şut în fund! (Chiar o palmă este periculoasă pentru cele trei implanturi dentare pe care le am în gură. Mi-au căzut dinţii mâncând tot felul de conserve în stagiatura din ultimii doi ani ai socialismului, ca inginer, şi de abia în anii de creştere economică din 2006 - 2008 am reuşit să-i înlocuiesc cu nişte implanturi, dar să nu divaghez!)
Un şut în fund, ştiţi şi dumneavoastră, este un pas înainte. Nu mă aştept ca patronul meu să mă p
