Catedrele vacante din mediul rural nu sunt tentante pentru profesorii începători, abia ieşiţi de băncile facultăţilor. Şomajul este mult mai avantajos pentru tinerii care, deşi îşi doresc o carieră în învăţământ, nu sunt dispuşi să bată zeci de kilometri până la şcoală sau să se mute în gazdă.

În timp ce profesorii pensionari ar da orice să mai stea un an în învăţământ, alegând să dea jumătate din salariu pe navetă sau pe gazdă, tinerii care vor să fie la catedră nici nu se gândesc să plece din localitatea natală.

Citiţi şi: Catedrele din învăţământ neocupate îi reactivează pe pensionari

Cei care au prins un post la şcolile din cătune uitate de lume renunţă în cele din urmă la meseria pe care de altfel sunt calificaţi, preferând să se întreţină din indemnizaţia de şomaj.

Ştefania Şuşu locuieşte în comuna Nereju şi, deşi a fost repartizată pe un post de limba engleză din localitatea Bogheşti, nu este deloc încântată, deoarece distanţa pe care trebuie să o străbată zilnic depăşeşte 100 de kilometri.

„Am terminat facultatea în urmă cu doi ani, iar anul trecut am avut norocul să prind un loc la Nereju, însă acum a venit un titular, iar eu am luat cele opt ore de la Bogheşti, sperând că voi reuşi să fac schimb cu vreun suplinitor de la o şcoală mai apropiată de casă. Dacă nu reuşesc, renunţ la post. Navetă îmi este aproape imposibil să fac, pentru că sunt prea mulţi kilometri, iar de gazdă nici nu vreau să aud. O să intru în şomaj până anul viitor", spune tânăra de 26 de ani.

„Nu vrem să le luăm locul"

Deşi uneori blamaţi că ocupă locurile tinerilor, profesorii pensionari susţin că revin la catedră doar atunci când rămân posturi vacante.

„Mai este o catedră de matematică liberă la Andreiaşu de care începătorii nu s-au dovedit a fi interesaţi. Tinerii sunt comozi şi vor doar posturi la oraş. Când am debutat eu în învăţământ am