Este pasionat de karate de când era doar un puşti, ajungând, în timp, să devină unul dintre cei mai experimentaţi antrenori din Ploieşti.

După mai multe încercări eşuate de a face diverse sporturi, printre care se numără haltere, culturism şi fotbal, Aurelian s-a prezentat, în cele din urmă, la o sală de karate tradiţional.

Venise împreună cu un coleg, care practica acest sport de ceva timp, dar i-au fost necesare trei luni pentru a-i convinge pe antrenori să îl accepte.

„Nu m-au primit din prima şi am aşteptat timp de trei luni să mă admită. Între timp, repetam împreună cu colegul meu pe acoperişul căminului în care locuiam, iar în final, el m-a recomandat şi aşa am reuşit să intru", îşi aminteşte antrenorul.

Experienţă de 30 de ani

În calitate de sportiv nu a luat parte la foarte multe competiţii, mai ales că acest sport era la început pe vremea când se apucase şi el.

Însă, în cei aproape 30 de ani de când practică karate tradiţional, Aurel spune că a avut o singură întrerupere, în momentul în care a plecat în armată. Însă, nici atunci nu s-a putut abţine să nu repete mişcările şi figurile alături de alţi colegi pasionaţi de acest sport.

Întorcându-se din armată, el a căutat în Ploieşti o sală unde să poată practica sportul pe care îl iubeşte cel mai mult.

După îndelungi căutări a ajuns la concluzia că nicio sală nu este pe măsura aşteptărilor sale şi a decis să se înscrie la un club din Bucureşti. Niciun efort nu i s-a părut prea mare, când era vorba de pasiunea sa.

În căutarea destinului

În 1990, totul s-a shimbat pentru Aurelian. „Am plecat prin Ploieşti să caut o şcoală unde să deschid o sală de karate tradiţional. Aşa am ajuns la Teleajen, unde am întâlnit un profesor binevoitor, cu mintea deschisă, care m-a ajutat să fac acest lucru. Am avut şi câte 100 de cursanţi, majoritatea lor fiind puşti, care p