Zilele acestea va apărea la Editura Polirom, în colecţia Document, ”Eu, fiul lor. Dosar de securitate”, o carte despre Dorin Tudoran scrisă însă de alţii. Aşa cum declară Tudoran, nu el a scris această carte, ci ea l-a scris pe Dorin Tudoran.
Volumul reprezintă o selecţie din documentele de urmărire informativă a lui Dorin Tudoran din perioada 1976-1986. Deşi, oficial, lui Dorin Tudoran i s-a deschis dosar de urmărire informativă în 1982, cele 9.852 de file recuperate din dosarul său de Securitate indică faptul că era urmărit informativ încă din anul 1976, cînd apare şi prima transcriere a unei convorbiri telefonice.
Iată declaraţia autorului:
Apariţia unei cărţi nu poate fi decât un prilej de bucurie pentru autorul ei. Cum nu eu am scris această carte, ci ea m-a scris pe mine, mă întreb cât de mult se vor bucura de apariţia acestui volum multiplii lui autori, foşti de toate felurile: înalţi ofiţeri de Securitate şi Miliţie, înalţi demnitari de Stat şi de Partid, turnători frenetici, surse surescitate, rezidenţi ai Securităţii în presă şi cultură şi, să nu uit, armata cu mult mai mare decât vom dori să recunoaştem vreodată a celor numiţi „persoane de sprijin". Dacă există o rază de lumina în acest morman de mizerie, ea este dată de semnele că până şi atunci au existat prietenie, onoare, ba chiar şi solidaritate. Documente de felul acesta îi pot face pe cei mai tineri să nu asculte la vorbele celor mai bătrâni („Ţine minte/cinci cuvinte/e mai rău ca înainte") şi pe noi toţi să înţelegem că, dacă va fi într-o zi la fel ca înainte, totul ni se datorează. La urma urmelor, suntem ce sunt opţiunile, alegerile noastre. N-ar fi rău să redevenim un popor şi să nu ne lăsăm transformaţi definitiv într-o haită sau turmă de... persoane de sprijin.
Radu Ioanid, prefaţatorul cărţii, declară pe coperta cărţii că „Dosarul de Secur
