Acum două zile am avut bucuria să fiu moderatorul unei interesante discuţii organizate de Clubul Craiova al Asociaţiei „Pro Democraţia“ şi găzduite de Salonul Medieval al Casei de Cultură „Traian Demetrescu“, eveniment dedicat împlinirii a douăzeci de ani de la înfiinţarea acestei asociaţii.

Lideri de organizaţii neguvernamentale şi de sindicat, membri ai clasei politice locale, consilieri locali, oameni de presă şi voluntari ai Clubului Craiova al „Pro Democraţia“ au încercat, vreme de aproximativ trei ore, să răspundă la întrebarea dacă avem sau nu democraţie în România anului 2010. Grupul nostru de discuţii a fost un fel de „societate românească“ în miniatură, ca să-l citez pe unul dintre consilierii locali prezenţi. Amestecul de optimism, uneori neargumentat şi al cărui purtător de stindard a fost viceprimarul Craiovei, de resemnare, cinism, tristeţe, dar şi de speranţă şi luciditate, a făcut ca dialogul să fie, într-un sfârşit, de folos tuturor celor care au fost alături de „Pro Democraţia“ la această aniversare.

Din mulţimea de opinii exprimate vă dăruiesc doar câteva idei pe care le consider folositoare în încercarea de a înţelege dacă România noastră are sau nu are un sistem de democraţie. Unul dintre politicienii prezenţi a avertizat că nu putem discuta despre existenţa democraţiei câtă vreme voturile sunt cumpărate de la alegători, prin mită electorală, pentru ca apoi politicianul ajuns în parlament să-şi vândă, la rându-i, votul pe diferite sume, de zeci de mii, poate sute de mii de euro, pentru a susţine sau nu o lege, un guvern. Un consilierul local, membru al Consiliului Municipiului Craiova, a susţinut ideea că în România există mecanismele democratice, dar că activarea acestora, utilizarea lor corectă şi eficientă reprezintă încă o problemă nerezolvată. Interesantă a fost şi descrierea făcută, de către acelaşi consilier, a „democraţiei“ int