Deşi o serie de ţări europene, printre care şi România, susţineau, până acum doi sau trei ani, prin intermediul clasei politice, că e imposibilă o prăbuşire a sistemului public de pensii de stat, în prezent, discursurile politicienilor s-au schimbat fundamental. Ele merg de la sugerarea, cu prudenţa necesară comunicării unei asemenea veşti, că tinerii de azi, deşi contribuie la sistemul de pensii de stat, ar putea să nu mai beneficieze de el, până la catalogarea actualelor scheme de pensionare ca sisteme piramidale. Cert e că şi în România, inclusiv în vestul ţării, numărul pensionarilor este în creştere, tendinţa fiind invers proporţională cu numărul contribuabililor la sistemul de pensii, care scade vertiginos.
O temă de reflecţie la nivel comunitar
Potrivit Comisiei Europene, îmbătrânirea populaţiei şi criza economică pun presiune pe sistemele de pensii care, oricum, şi înainte de recesiune, nu erau foarte solide. În acest context, oficialii C.E. au solicitat în acest an găsirea de soluţii aplicabile în cazul tuturor statelor europene, lansând o dezbatere publică pe această temă.
Potrivit ultimelor rapoarte statistice Eurostat, în prezent, raportul dintre numărul europenilor de vârstă activă (15 - 64 de ani) şi numărul celor cu vârsta de peste 65 de ani, beneficiari ai sistemelor de pensii de stat este de patru la unu. Se estimează că, până în 2060, acest raport va fi de doar doi la unu sau, în varianta şi mai pesimistă, de unu la unu. Astfel, dacă un contribuabil activ ar plăti pensia unui beneficiar al sistemului de pensii, cât ar trebui să fie această contribuţie pentru ca pensia să nu fie una simbolică? Pentru Guvernele europene, spun reprezentanţii Comisiei Europene, diminuarea populaţiei de vârstă activă reprezintă o dublă provocare: fonduri mai mici pentru sistemele publice de pensii şi un număr mai mare de pensionari