Cica la noi teatrul politic este ieftin. Sa fim seriosi! Nicaieri in lume nu costa mai mult o reprezentatie de doua parale precum recenta remaniere. Ca privitor te intrebi: sa fi fost comedie, drama, sau ambele la un loc?
Si daca a fost comedie, cine era signor Pantalone? Dar mascariciul? Iar de va fi fost drama, cine sa fi imbracat rochia diabolicei Lady Macbeth? Sau a credincioasei Penelope, care tot tese si destese in asteptarea ratacitului Ulise?
Subiectul scenetei fusese enuntat din vreme sa se stranga multime de gura-casca: la 1 septembrie, presparatul Zeus, stapanul fulgerelor vazute si nevazute, cheama la scaun de judet guvernul sau ceresc din nori si, sigur, vor cadea ceva capete de motoci la picioarele prostimii ca sa se astampere.
Carcotea tot mai obraznica cerandu-i socoteala ba ca in camarile olimpiene nu se afla decat praful de pe toba, ba ca slugile-i necredincioase se tin de marafeturi in agora si se ingrijesc doar de propria tescherea.
Locul desfasurarii faptelor se subintelege: la nord de Istros, in tara lui Pan cel Istet, fiul Pepelei, dealul Cotrocenilor tinand locul firoscosului Olimp, iar peluzele de pe Podul Mogosoaiei, al agoralei.
Personaje secundare, figuranti, satiri, bacante, sileni, menade, ciclopi si casandre cate incap. Era mare nevoie si de baroni locali. N-avea cine trage sforile. Si cortina. Din pacate corul antic alcatuit din poporeni orbi si-a uitat partitura, ramanand mut, chiar si asa inaltat pe coturni democratici.
Conflictul intre cine si pe cine remaniaza are o intriga incurcata, cu multe extravagante de teatru absurd. Cand regatul se tanguia vai-nevoie, ce rost sa fi avut laudele aduse de odrasla lui Cronos dregatorilor, atat celor cazuti in dizgratie si prosternati in fata-i cat si celor ascunsi dupa fustele Afroditei?
Ai fi zis ca nici un tr