În Frumoasele străine, amprenta generală este a unui comic relaxat, insinuat numai sau vizibil de-a dreptul, care destinde şi încîntă de la primele fraze. Ţi se povestesc cu naturaleţe şi cu o sinceritate debordantă, de jurnal, experienţele scriitorului Mircea Cărtărescu din lumea literară românească, întîmplările al căror personaj principal este românul Mircea Cărtărescu, ajuns în Franţa în cadrul unui turneu literar, şi alte evenimente din viaţa zilnică a omului Mircea Cărtărescu. Cum să devii autor de duzină Mircea Cărtărescu şi-a lansat Frumoasele străine şi la Bistriţa, în cadrul Festivalului de Poezie şi Muzică de Cameră ce a avut loc în luna iulie. Sala era plină ochi de oameni şi puţini erau cei care chiar deschiseseră volumul înainte, măcar într-o librărie. Lîngă mine stăteau două fete care veniseră să-l vadă live pe scriitor, erau probabil studente la Facultatea de Litere sau poate chiar mai puţin, eleve. Nu ştiu cîţi se aflau acolo din pur interes pentru carte, în orice caz, cele două fete care chicoteau şi rîdeau înfundat lîngă mine aveau un alt scop, pe care nu are sens să-l comentez aici. Pe parcursul lansării, Mircea Cărtărescu şi-a cucerit publicul, a reuşit să-l atragă de partea sa, iar la final (nu exagerez), cărţile de pe stand s-au epuizat. În ciuda a ceea ce se spune despre compromisurile literare pe care le face acest autor, eu sînt convinsă că, în România, el nu ar fi putea fi cunoscut publicului larg şi nu ar putea avea succesul unui om care trăieşte din scris fără aceste cărţi mai accesibile şi fără contribuţiile pe care le are în ziare şi reviste. Cred că destinul său de scriitor s-ar rezuma la prezenţa în bibliografii de seminar şi la festivaluri locale de literatură. Or, Cărtărescu, scriind pentru Elle, Şapte seri şi Evenimentul zilei, capătă vizibilitate în primul rînd, indiferent ce scrie pentru aceste publicaţii, şi în al doilea