Tocmai când nu mai întrezăream nici o speranţă de redresare a finanţelor ţării, iată că dl Prigoană, om inventiv şi de bună-credinţă, talentat şi curajos, deşi n-a nimerit în partidul pe care-l merita şi care îl merita, vine cu o idee salvatoare: oficializarea prostituţiei. La aşa ceva se mai gândise acum câţiva ani şi ministrul Vasile Blaga, dar termenii nu erau atât de fierbinţi ca în pledoaria lui Silviu Prigoană. Erau altele şi timpurile, iar ţara nu înainta ca astăzi, pe butuci, fără roţi.
Perspectiva intrării curvelor liber-profesioniste în rândurile cetăţenilor impozabili dă, prin ea însăşi, un impuls monedei naţionale. Prea se haotizaseră şi aceste îndeletniciri. Prea îşi putea închipui fiecare purtătoare de sex că poate face cu el orice vrea. Unii oameni publici au tot insistat în direcţia relansării economice. Acestora, poate că ei înşişi oameni cinstiţi, li se părea că fabricile, laboratoarele, uzinele, combinatele chimice, minele, câmpurile, apele pot deveni surse ale bunăstării naţionale şi individuale. Dar ce complicate mecanisme ar trebui inventate pentru a trezi din moartea clinică fabrica de tractoare Braşov sau producătoarele de rulmenţi, sau industria alimentară de tip Beregsău, sau diferitele tipuri de industrie uşoară! Nici n-ar fi prea modern să ne întoarcem în Europa secolului al XX-lea şi să începem să lucrăm, auziţi şi dumneavoastră, să lucrăm. Ceea ce nu înseamnă decât să muncim, să urmărim productivitatea muncii, vânzările, banii încasaţi. Pe când, prin legalizarea prostituţiei, ca şi prin legalizarea vrăjitoriei, iniţiativă a altui parlamentar democrat-liberal, am putea redeveni lideri de piaţă în Europa.
Nu e, oare, descurajant pentru noi, ca stat, să ne vedem fetele pe trotuarele marilor capitale europene, disputându-şi o biată bucăţică de carne congestionată cu lituanience, unguroaice, ucrainene, negrese, coreence