Dacă nu ar fi existat Acordul din 1867, prin care Alaska a fost cedată SUA, probabil că minunata mea călătorie în ţinutul "goanei după aur" ar fi fost doar o simplă călătorie într-un ţinut alb al fostei URSS... Nu poţi păşi pe "pământul glaciar al făgăduinţei" oricum. Mă refer la faptul că nu te poţi limita, în visele tale înainte de călătorie, numai la fotografii frumoase, sănii, eschimoşi şi altele. Înainte de a mă îmbarca şi de a ajunge în Anchorage - cel mai mare oraş, totodată capitala culturală a Alaskăi -, memoria mea nu putea ignora istoria. Oglindită în documente şi fotografii vechi de excepţie sau chiar în bârfe pe care tot ea, istoria, desigur că nu le putea rata. Şi apropo de bârfe, se spune că la Moscova mai circulă şi acum o anecdotă de genul "păcat că ţarul nu a vândut şi Siberia americanilor!"... La meci egal, în SUA mai circulă şi acum următoarea zicală: "Dacă Alaska n-ar fi fost vândută SUA, eschimoşii ar fi băut şi acum votcă!".
SEMNE
Mulţi sunt cei care susţin că Alaska ar fi "buricul pământului", locul unde se află ţinuturile hiperboreale, iar cel care le posedă se poate considera stăpânul lumii. E drept că acolo, în momentul în care te simţi înconjurat de ireala linişte a gheţarilor, într-adevăr te simţi stăpânul lumii. Dar despre această linişte a gheţarilor vom vorbi mai încolo. Deocamdată, recunosc că încă înainte de îmbarcare o întrebare nu îmi dădea pace: totuşi, ce a determinat Rusia să vândă Alaska? Nu are sens să ne pierdem în istoria încâlcită a Americii ruse. Dar... călătorii ruşi Mihail Gvozdev şi Ivan Fiodorov ancorau în 1732 în Alaska. În 1784, negustorul rus Grigori Selihov "înfiinţa" primele aşezări ruseşti în Insula Kodiak, unde, peste 15 ani, a fondat Compania ruso-americană, obţinând pentru ea monopolul de a administra întregul teritoriu al Alaskăi şi Insulelor Aleutine.
Împăratul Pavel I a ac
