Extrem de conservator. Așa poate fi caracterizat consumatorul tipic de vin din România, pentru că la mai bine de 20 de ani de la Revoluţie, bea aceleaşi branduri cu care era obişnuit. Un detaliu care le-a dat idei de marketing producătorilor.

Ca o trimitere istorică, vă e familiar probabil cazul Ștefănescu din anii '70, gestionar al unui depozit de vinuri din Bucureşti, condamnat la moarte pentru evaziune fiscală de peste două milioane de lei. Pe baza acestui caz real, a fost făcut filmul „Secretul lui Bachus". De notat că magazinul lui Ștefănescu câştigase o asemenea popularitate, încât la el mai tot timpul era coadă.

Magazine și depozite de vin precum cel al lui Ștefănescu au apărut și în zilele noastre. Tot mai mulți mari producători (Murfatlar, Vinia Iaşi, Tohani sau Recaş) exploatează acest canal de distribuție clasic. În general, acestea se adresează persoanelor cu venituri scăzute, pentru că vând vin vărsat. Iar în spatele demersului producătorilor se află atât marele secret al lui Bachus - consumatorii sunt tentați de faptul că au posibilitatea să deguste vinul -, cât și un oarecare tradiționalism al pieței românești.

Topul celor mai bine vândute vinuri din România pe segmentul popular şi mediu continuă să fie populat de aceleaşi sortimente cu care consumatorii sunt obişnuiţi de peste 20 de ani: Grasa, Premiat cu Porumbelul sau Eticheta Neagră, Bănuţii sau Fata în Iarbă după cum au fost denumite popular vinurile, după etichetele lor. Şi podgoriile preferate sunt aceleaşi: Murfatlar, Cotnari şi Jidvei, conform datelor Patronatului Naţional al Viei şi Vinului - PNVV. Nici obiceiurile de consum nu s-au schimbat prea mult în ultimii 20 de ani în materie de vin.

Spre deosebire de ţările europene cu cele mai mari producţii vinicole, unde predomină consumul de vin roşu sec, consumatorul român preferă în continuare vinurile albe demiseci spre