După intenţia anunţată de unul dintre viceprimarii Timişoarei, Sorin Grindeanu, de a monta camere video în zonele unde Primăria are contractate lucrări de reparaţii la drumuri (temă pe care am mai abordat-o, tot prin perspectiva unor mari semne de întrebare, într-un editorial recent, „«Revelaţiile» domnului G.”), zilele trecute, Municipalitatea a „resuscitat” un proiect mai vechi, care vizează acelaşi tip de achiziţii. Primăria anunţă că Timişoara are nevoie urgentă de un sistem de dirijare centralizată a circulaţiei rutiere, pentru a gestiona cum se cuvine problemele de siguranţă şi fluenţă a traficului rutier – un proiect care costă în jur de 15 milioane de euro.

Cele două proiecte, unul aflat doar în faza de idee, celălalt aflat deja în fază incipientă de aplicare, au, printr-o nevinovată coincidenţă, câteva aspecte în comun :

1. Ambele vizează achiziţii de echipamente video.

2. Amândouă sunt proiecte ce au legătură cu drumurile şi, implicit, se află sub atenta monitorizare a aceleiaşi echipe a Municipalităţii, ce are în responsabilitate acest segment de activitate.

3. Ambele vizează îndreptarea unor probleme care nu sunt noi, din contră, trenează de ani de zile, dar sunt, întâmplător, readuse acum în atenţia publicului, una dintre ele printr-o abilă strategie de PR.

4. În ambele cazuri sunt semne de întrebare. Într-unul, cauzate de existenţa vizibilă a unui alternative. În celălalt, de succesul discutabil al unui proiect similar. Alternativa la soluţia invocată de Sorin Grindeanu (montare de camere de luat vederi pe străzile unde se repară drumuri, doar pentru a-i face de râs pe muncitorii chiulangii) este şi la îndemână şi, în plus, la cost 0 : verificarea respectării clauzelor contractuale şi, eventual, în situaţia unor clauze ambigue, redactarea unui act adiţional la contract, care să stipuleze penalizări cu un anumit procent din