Se termină copilăria la porţile şcolii? Există o tranziţie uşoară şi fericită între universul paşnic, netulburat al copilăriei şi şcoală sau trecerea este anevoioasă şi abruptă? Există cu adevărat probleme de integrare a copiilor în colectivitate, de adaptare la exigenţele programului şcolar? Se poate transforma un act simplu, normal, de la sine înţeles, într-o corvoadă sau un coşmar? Nu trebuie să uităm că micile necazuri devin uriaşe, supradimensionate, insurmontabile privite prin ochiul inocent al copilului. De aceea, rolul părintelui este să recunoască, să înţeleagă problema şi să găsească cea mai bună cale de a-şi ajuta copilul.
În general, copiii aşteaptă cu interes începutul şcolii: revederea colegilor, noi materii şi manuale, noi profesori. Totuşi, mulţi dintre copii manifestă teamă, anxietate de aceste episoade. Fireşte, într-un anumit grad, este normală şi într-un fel stimulativă, constructivă această atitudine, cu condiţia să fie adaptată la realitate. Însă, uneori, ea devine excesivă, ajungându-se până la refuzul şcolii sau fobia de şcoală. În SUA, s-a constatat că aproximativ 10% din elevii între 5 şi 18 ani privesc debutul anului şcolar cu teamă şi neîncredere. Fobia este mai accentuată la elevii de 12 ani şi, surprinzător, s-a constatat că băieţii sunt cei mai puţin curajoşi!
BOBOCII
Teama cea mai mare o manifestă copiii aflaţi la începutul unui nou ciclu şcolar - "bobocii": fie că sunt elevi de grădiniţă, din clasa I, în primul an de liceu sau de gimnaziu. În aceste cazuri, există în primul rând frica de necunoscut: dacă elevul nu are destule informaţii şi le imaginează şi, uneori, acestea pot fi terifiante. Alteori, părinţii (în ideea de a-l stimula), fraţii sau prietenii (din dorinţa de a părea importanţi) îi dau relaţii exagerate, insistând pe dificultatea vieţii de şcolar - programul, disciplina, exigenţele -, ceea ce p
