„În 2007, la referendum, Traian Băsescu a venit la mine să-l susţin. Eu i-am spus că sunt de acord, şi am stabilit împreună cu el anumite criterii în baza cărora îl susţin, bazate pe progresul şi modernizarea României."

Aşa grăit-a Sorin Ovidiu Vîntu. Dacă nu i-ai şti trecutul, ai zice că vorbeşte duhul lui Kogălniceanu ori spiritul lui Mahatma Gandhi. Toată înţelepciunea s-a pogorât peste noi graţie vocii divine a binefăcătorului de la FNI. 300.000 de români sunt gata să depună mărturie că acesta le-a schimbat destinul. Iar câteva sute de jurnalişti de la Realitatea TV, ca şi alte sute de foşti lucrători la diversele publicaţii ale trustului, au prilejul de a se simţi umiliţi plenar şi batjocoriţi impecabil.

Nu ştiu dacă Băsescu chiar i-a cerut sprijin lui Vîntu. Dar ştiu că, la suspendarea din 2007, Realitatea TV s-a comportat ca şi când Băsescu i-ar fi cerut sprijin lui Vîntu. În tot acest timp, am crezut că a fost opţiunea profesională a reporterilor şi a realizatorilor de emisiuni. Nimic nu m-ar fi făcut să mă gândesc la alte considerente, mai ales că pe „sticla" Realităţii se produceau gazetari cu mare credibilitate.

Şi acum, hodoronc-tronc, vine domnul Vîntu şi ne spune că, în trustul Realitatea-Caţavencu, politica editorială o face el şi nimeni altcineva. La fel cum săptămâna trecută, tot la supărare, ne povestea că toate necazurile i se trag de la opţiunea sa, proprie şi personală, de a-l susţine pe Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale din 2009.

Ce ne spune, de fapt, Sorin Ovidiu Vîntu? Că dacă Măria-Sa hotărăşte să-l susţină pe Băsescu, toată Realitatea TV, başca publicaţiile aferente şi posturile de nişă, se încolonează în tămâierea lui Băsescu. Iar dacă, doi ani mai târziu, Mogulimea-Sa se aliază cu Geoană împotriva lui Băsescu, atunci toată floarea cea vestită a gazetarilor din trust pune umărul la alegerea lui Geoană. Mai rămâ