Mai deunăzi, preşedintele Băsescu a acuzat deschis băncile de faptul că „se derobează de orice răspundere pentru situaţia în care au adus România", dar şi de „obrăznicie", deoarece, după ce au făcut ce au făcut, „acum dau lecţii la televizor". Preşedintele n-a precizat şi că este vorba de băncile străine, dar cum altele prin România nu mai sunt, putem spune fără ezitare că acuzele de obrăznicie şi fugă de răspundere se referă de fapt la băncile străine din România. Din păcate, spusele dlui Băsescu nu s-au bucurat de cuvenita mediatizare. Se ştie că preşedintele este mai mult criticat decât lăudat şi că, dacă spune ceva de criticat, disecţia este la sânge şi că, dimpotrivă, dacă spune ceva eventual de lăudat, se preferă trecerea cu vederea. Aici însă nu era nimic nici de criticat, nici de lăudat. Era doar de consemnat că şeful statului a spus ceea ce nici un politician din această ţară n-am auzit să fi spus, şi anume că băncile (implicit străine, căci româneşti nu prea mai există) sunt responsabile de situaţia în care a ajuns România!

Aceasta nu este o interpretare - bună sau rea, este simpla exprimare a unei realităţi. Pe care eu unul n-am auzit-o spusă verde în faţă de vreun politician, indiferent din ce parte a spectrului parlamentar. Deci, bravo, domnule preşedinte, cu regretul însă că aceste spuse au venit tardiv, după ce faptele s-au produs! Regret, pentru că, dacă se conştientiza sau se recunoştea mai devreme această contribuţie nefastă a băncilor (repet, străine, deoarece altele nu sunt), România ar fi fost poate în altă stare economică decât este. Personal, aşteptam ca aceste aspecte să fie puse pe tapet de dl Mugur Isărescu, în calitatea sa de guvernator al băncii centrale şi profesionist în materie economico-financiară. Şi să fie puse pe tapet din timp, încă înainte ca răul să se producă. ­Într-un substanţial raport, Banca Naţională vine însă, chi