Orice capitală are un punct de atracţie care, de cele mai multe ori, este şi cel ce îi reflecă identitatea istorică şi culturală. Noi avem Centrul Vechi (zona Lipscani). Despre ce reprezintă el acum, dar şi despre viitorul lui discutăm cu istoricul Adrian Majuru, autor al multor cărţi şi studii despre Bucureştiul vechi.
Deşi în ultimii doi ani lucrurile s-au mişcat în sensul bun în refacerea acestei zone, ceea ce se vede nu ne alimentează speranţele că într-un viitor apropiat Centrul istoric va fi o zonă pe care să o prezinţi cu mândrie prietenilor sau partenerilor sosiţi în vizită în Bucureşti.
Care sunt obiectivele din centrul istoric care spun ceva despre evoluţia noastră culturală, arhitectonică, socială etc?
În centrul istoric al Bucureştilor disting două rimturi care au reuşit să coabiteze: un ritm al oraşului vechi şi un altul al oraşului nou. În primul caz, ceea ce conferă identitate oraşului vechi este biserica Stavropoleos, de pildă, şi apoi Hanul Manuc, vechi tribunal domnesc. Identitatea culturală a noului oraş este prezentă în vechiul Palat al Poştelor dar şi prin restaurantul Carul cu Bere. Şi aş încheia cu Palatul Bursei de pe strada Doamnei, dar şi vechiul sediu al Societăţii de Asigurare „Dacia-România", prima din ţara noastră datând din anul 1870. În Palatul Societăţii Dacia de pe Lipscani se află azi un sediul BCR.
Unde mai este istoria acum în Centrul istoric?
Se vede la tot pasul. Dar ai nevoie de filtrul atenţiei şi al cunoaşterii. Fiecare imobil are o poveste a sa, dar există şi o poveste a locului, cu mult mai veche.
Ce credeţi că reprezintă Centrul istoric pentru români? Are şi altă semnificaţie (dimensiune) în afară de cea comercială, de divertisment?
El a fost în Evul Mediu un centru exclusiv rezidenţial şi comercial, fiind numit Târgul din Lăuntru, al feluritelor negustorii şi manufacturi
