In ultimii doi ani, presa a avut extrem de mult de suferit de pe urma crizei – s-au inchis ziare, au avut loc restructurari, concedieri si reduceri de salarii, iar viitorul nu arata deloc bine, cel putin in acest moment. In plus, sa nu uitam ca, exceptand “varfurile”, salariile in domeniu sunt destul de mici.

Cu toate acestea, tinerii isi doresc mai mult ca oricand sa devina jurnalisti. Astfel, conform datelor centralizate de Eurostat, intre 1999 si 2008, numarul studentilor la Jurnalism si Comunicare a crescut de la 5.200 la peste 20.000, iar numarul absolventilor de la 1.000 in anul 1999, la peste 6.000 in 2008*.

Mai mult, in 2009 si 2010 probabil ca numarul studentilor a crescut din moment ce la aceasta specializare concurenta a fost foarte mare.

Dintre tarile membre UE, cei mai multi studenti la Jurnalism si Comunicare ii are Italia, respectiv 53.000, Romania clasandu-se pe locul sase, la o distanta destul de mica de Germania (25.700), Franta (30.000) sau Spania (27.000), tari cu o populatie de 2-4 ori mai mare.

Iar pentru a avea o imagine completa, sa spunem ca in acest domeniu lucreaza in prezent aproximativ 36.000 de salariati (publishing + productie audio-video, sursa INS).

Unde se vor angaja cei 20.000 de tineri care vor termina facultatea in urmatorii 3-4 ani? Cum isi vor gasi ei de lucru, in conditiile in care pe piata exista deja multi jurnalisti cu experienta ramasi fara job in urma restructurarilor din presa?

Aceasta situatie ma face sa ma intreb ce ii determina pe tineri sa aleaga o cariera in presa, in ciuda faptului ca numarul locurilor de munca este extrem de limitat, iar salariile de inceput sunt extrem de mici? Mai mult, ma intreb pe ce baza universitatile scot la concurs (termenul de concurs este impropriu din moment ce se intra doar cu BAC-ul) un asemenea numar de locuri, numar care nu