Oamenii fără griji „meschine” – cum ar fi reducerea salariului/pensiei, rata la bancă, grădiniţa/şcoala copilului – probabil că au aşteptat cu sufletul la gură soluţia în cazul recursului formulat de Sorin Ovidiu Vîntu. Va fi eliberat sau nu? Ce va declara presei? Ce mai zice Ioana Maria Vlas?
Ceilalţi oameni au „ştampilat” deja cazul: răfuială politică. Asta nu înseamnă că adepţii acestei ultime variante cred în curăţia sufletească a omului de afaceri. Nici vorbă! Te poţi înşela oare, simplu cetăţean fiind, dacă îl consideri pe Vîntu tăticul megaescrocheriei FNI? Răspunsul vi-l puteţi da şi singuri.
Dincolo de toată tevatura juridico-mediatică, rămâne, însă, altceva – riscul ca privitorii să fi bătut ultimul cui în sicriul cu rămăşiţele de credibilitate ale Justiţiei Române. De aici încolo, va trebui să se întâmple ceva. Musai! Aproape că nu mai are importanţă nici cine-i vinovat pentru uciderea încrederii în Justiţie. Oricum, părerea cvasiunanimă este aceea că politicul a jucat ţonţoroiul pe coşciugul cu rămăşiţele de care aminteam mai sus.
Aşadar, de aici încolo, judecătorii şi procurorii ar trebui să-şi vâre picioarele în apă rece şi să se retragă la o lectură liniştită de seară din Constituţia României.
Iată peste ce ar putea da, răsfoind acea cărticică despre care în facultate au învăţat că se numeşte „lege fundamentală”: art. 124, alin. (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii; art. 131, alin. (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Şi mai sunt şi multe alte lucruri interesante. Enjoy!
