Istoria şi geografia culinară din Chile sunt dintre cele mai variate. Reţete vechi de când lumea, reţete noi şi sofisticate, tradiţii vechi şi obiceiuri care acum se împământenesc, variaţii ale aceluiaşi preparat de la nord la sud, ingrediente dintre cele mai surprinzătoare, toate se întâlnesc în Chile. Dar ce este comun oriunde şi oricând este dragostea pe care chilienii o au faţă de gătit şi mâncare. Ei îşi iubesc reţetele şi apreciază preparatele. Mesele sunt momentele cele mai importante din zi pentru membrii unei familii. Ei mănâncă mai mereu împreună, acasă, mergând la restaurant doar la ocaziile speciale. În oraşele mici, toate locurile publice se închid timp de aproximativ trei ore pentru ca oamenii să poată merge acasă, să mănânce cu familiile lor şi să-şi facă siesta.

Şi ar mai trebui spus că chilienii sunt foarte calzi şi primitori. Întotdeauna va exista în casa unui chilian şi lingură de pebre şi pentru un musafir, o empanadas în plus. "Curanto" este un preparat care se mănâncă întotdeauna cu membrii familiei sau cu musafirii adunaţi într-un cerc în jurul vasului, pentru ca toată lumea să mănânce în armonie.

"LA ONCE"

Între 1880 şi 1900, imigranţii britanici au adus ceaiul în Chile. Chilienilor le place să-şi invite prietenii la ceai şi chiar şi astăzi ora ceaiului este respectată şi oamenii îşi invită prietenii la o ceaşcă de licoare dulce, zilnic. Chilienii servesc té con leche (ceai cu lapte), iar masa are de obicei doar un singur fel de mâncare. Ca desert, ei mănâncă fructe proaspete, îngheţată sau alte deserturi precum arroz con leche (budincă de orez). Foarte apreciate la aceste întâlniri de după-amiază, numite "la once", sunt şi micile prăjiturele numite calzones rotos. Fie că este vorba despre o masă în toată regula, fie că este doar o întâlnire la ceai, pentru un chilian nu contează neapărat ce pune pe masă, ci că