Criticatac publică un text de invitaţie la dezbatere semnat de gînditorul Immanuel Wallerstein. Să ne întoarcem la întrebările simple. Ce înţelegem cînd spunem “democraţie”. Ce vrem de la acest termen, ce ascundem cu el. Cît de tare i-am trădat sensul originar. Cît de “democratice” sînt alegerile. Cît de democratic tratăm minorităţile. Putem obţine un oarecare consens intelectual asupra termenului “democraţie” în aceste vremuri în care regimuri de tot soiul din toate colţurile planetei se autointitulează pompos “democraţii” (cam cum se numeau pe vremuri “populare”). Cît de bine e totuşi reprezentată muliubita libertate de expresie în democraţie. etc.

Să încercăm să construim o discuție. Eu cred că problema principală a democrației – problema intelectuală fundamentală a democrației – rezidă în absența unui consens general asupra sensului termenului, și cauzele acestei stări de lucruri se ascund chiar în etimologia cuvântului.După cum se știe, noțiunea de ”democrație” își are originile în două cuvinte grecești δῆμος și κράτος – ”popor” și ”putere”. Așadar, ”democrația” ar fi ”puterea poporului”. Problemele se ivesc deîndată ce încercăm să definim ce anume avem în vedere atunci când spunem ”putere” și, respectiv, ”popor”.

La începutul veacului al XIX-lea, ”democrația” apărea ca un termen periculos – în multe privințe, similar ca încărcătură de sens noțiunii contemporane de ”terorist”. Azi, toată lumea e pro-democrație și nu vom găsi o țară în lume care nu s-ar numi ”democratică”. Chiar dacă mulți oameni din interiorul sau exteriorul unor țări au păreri contrare.

La întrebarea: ce e totuși ”puterea”? unii vor descifra acest termen de felul – ”posibilitatea de a alege personale ce iau deciziile”, având în vedere instituția alegerilor. În acest caz, confruntăm alte întrebări esențiale: sunt oare alegerile desfășurate corect? În ce măsură alegerea e adev