Amintirea fostei emisiuni a TVR ma urmareste si acum. Titlul inducea un mesaj subliminal tinerei generatii: asteptati in liniste si rabdare, ca tovarasii au grija de toate.
Pe atunci mediile audio-vizuale macar rezervau 10 minute zilnic micutilor, iar povestile, desenele animate, le imbogateau mintea si imaginatia. Aveau si reviste, uneori colorate, "Arici-Pogonici", "Luminita", disparute in ultimii ani de dictatura.
Apareau prin scoli diverse caiete de creatie, multe cu simple insailari proletcultiste sau facaturi jenante. Bibliotecile, garnisite din belsug cu tomuri rosii, luxoase ale tovarasilor "tatuci", "savanti", le ofereau copiilor si literatura clasica destul de bogata, fapt imbucurator pentru profesorii de specialitate. In lipsa de altceva, se citea mult.
Cine nu vede saracia mizerabila a vietii spirituale de azi, nu numai a tinerilor, ci si a noastra? Crima nationala de neiertat. Pe atunci, scoala facea artificii in compensare, fapt uitat azi.
Ei bine, daca autoritatile americane recunosteau ca nu pot eradica saracia si nici imbunatati rezultatele la invatatura in Washington DC (cf. F. Fukuyama), in Romania puterile politice ar trebui sa-si marturiseasca cinstit pacatul ca nici macar n-au incercat sa se ocupe de tanara generatie.
Pana si Brucan, (alaturarea celor doua nume e fortuita!), sustinea recent ca niciodata dupa revolutie, cu trecatoarea exceptie Marga, nu a existat un proiect de modernizare si sustinere financiara a invatamantului, a culturii, a cercetarii, chiar daca prin lege constituie prioritati nationale.
De educatia adultlor, nici vorba. Numai ca economia, nivelul de trai nu se pot pune pe picioare fara contributia invatatilor. Fiindca dupa '89 nu nu s-au schimbat multe, dar au disparut pana si lucrurile care mai atenuau cat de cat vidul cultural.
Astfel, fond