Luni este ultima zi când românii cu credite mai pot merge la bancă pentru a anunţa în scris că nu sunt de acord cu modul în care instituţiile financiare au interpretat prevederile Ordonanţei 50.

Deşi Ordonanţa ar fi trebuit să îi favorizeze pe clienţi, băncile au răstălmăcit-o prin diferite tertipuri în favoarea lor şi în cele din urmă clienţii vor fi cei păcăliţi. Cine nu se prezintă la instituţia finanţatoare şi nu ia dovada scrisă că şi-a anunţat dezacordul nu va mai avea nici o cale de luptă, pentru că legea consideră că în acest caz intervine acceptarea tacită, iar clientul este de acord cu toate condiţiile băncii.

Atenţie! La ghişeele băncii vă aşteaptă tot felul de stratageme pentru a vă "convinge" să semnaţi. În cel mai frecvent caz vi se spune că dobânda nu vi se va modifica, ci doar se vor scoate comisioanele de rambursare anticipată. Dacă insistaţi, vi se face şi un calcul. Dobânda este formată din Euribor/Robor/Libor (în funcţie de moneda în care a fost acordat creditul, valabil la 21 iunie 2010), la care se adaugă o marjă fixă a băncii. Cum dobânda rămâne neschimbată, la fel ca şi Euribor/Robor/Libor (la data semnării actului adiţional), singura variabilă care vă va fi modificată va fi marja fixă. De fapt, va fi mărită, pentru că cei trei indici de referinţă sunt la minim Euribor/Robor/Libor. Sub umbrela că nu vă majorează rata, băncile vă oferă marje fixe de la 3,5% până la 12% mai mari decât în contractul iniţial, după cum rezultă din calcul. Or, aici este problema! Se răstălmăceşte şi se întoarce ideea Ordonanţei 50, care era menită să apere clienţii de lipsa de transparenţă a Băncilor. Ordonanţa obligă băncile să reducă rata dacă scad indicatorii de referinţă (Euribor/Robor/Libor) şi nu să compenseze scăderea prin introducerea de alte costuri arbitrare. De altfel, ANPC precizează că băncile pot creşte marja fixă numai cu