Fie ca sint politicieni, intelectuali, figuri respectate, coalizarea lor sfidatoare in jurul unui infractor developeaza un putregai imens ridicat la rang de valoare umana si sociala. Cum l-am caracteriza pe Vintu peste citeva decenii? In cartile de istorie ar trebui sa i se asigure un capitol aparte, fiindca acest personaj, "malefic", cum zic unii patiti, e tot ceea ce a desavirsit sistemul romanesc, extrem de concurential, al coruptiei si hotiei. Nu, nu ar fi, pur si simplu, considerat un escroc numai pentru ca s-a folosit de toate pirghiile posibile pentru a-si bate joc de lege. Si nici un mare om de afaceri (pentru ca nu e!) ori patron de presa. Nicidecum. Cu siguranta, ar fi socotit un mare specialist in psihologia poporului roman. Sa pleci din Roman, oras pierdut in Moldova, excentric jocurilor de putere de la Bucuresti, si sa ajungi, in doar citiva ani, sa invirti pe degete partide politice, servicii secrete, institutii, guverne ori chiar presedinti (nu toate in acelasi timp, dar cel putin pe rind) sint elemente de epopee populara. Ea nu va fi scrisa, probabil, in totalitate, fiindca multe informatii esentiale vor ramane la nivel de zvonuri, dar influenta lui Vintu asupra lumii politice romanesti si, iata, asupra opiniei publice, cel putin in ultimii 15 ani, e mai puternica decit ceea ce reprezinta, de pilda, setul de valori promovate de UE. Gresim? Teoriile sale despre "statul slab", care trebuie aparat de unii ca el, au fost bine puse in practica de foarte multi. Regula jocului, cum se spune. Dar Vintu a spus-o sfidator si sisiind a lehamite. Lehamite de oamenii importanti din stat si de constiintele cumparate. Pentru ca cine nu a ciugulit din palma colectionarului de oameni? S-a stat la coada. Intotdeauna a creat aceasta dependenta si a avut capacitatea de a ride de slabiciunea si vanitatea umana. S-a amuzat de cei 300.000 de fraieri care au sperat ca se pot