Trebuie să ajungi la Varşovia, pentru a înţelege cu adevărat locul pe care îl ocupă Chopin în cadrul patrimoniului spiritual al Poloniei. Este unul dintre temeiurile importante ale acestui patrimoniu pe care vecinii şi prietenii noştri polonezi ştiu să-l ocrotească, să-l valorifice. Mai mult ca oricând avem nevoie astăzi de Chopin, de muzica sa, de spiritul acelei demnităţi care a întreţinut o naţiune, o naţiune care a dat lumii moderne o personalitate artistică ce conferă consistenţă unei epoci.
Spirit creativ, generos, deschis înnoirilor timpului său, Frédéric Chopin s-a desprins cu greu de pământul natal, de mediul în care a crescut şi s-a format ca muzician. Un artist polonez naturalizat în Franţa? Un muzician polonez de vocaţie europeană? Drumul spre Franţa a fost rezultatul unei opţiuni importante; individuale şi nu numai. Căci Parisul primelor decenii ale secolului al XIX-lea era centrul universului european, era locul din care vocea Poloniei cotropite de trupele ţariste putea fi desluşită cu sporit ecou.
„Chopin şi Europa lui" este numele unui mare festival desfăşurat la Varşovia săptămânile trecute, pe toată durata lunii august. In mod cu totul semnificativ, primul concert a inclus Misa în Si minorde Bach precedată de ultima lucrare a compozitorului, Mazurca în Fa minor. Prezenţe pianistice dintre cele mai importante au animat cu acel prilej viaţa muzicală varşoviană; mă refer la Martha Argerich, la Arcadi Volodos, Nelson Freire, Maria Joăo Pires, Christian Zacharias, Menahem Pressler. Am avut bucuria de a comenta prezenţa în Festival a pianistei Mihaela Ursuleasa împreună cu minunatul intelectual al muzicii care este domnul Stanislaw Leszczynski, directorul întregului ciclu al manifestărilor; cu ani în urmă a iniţiat realizarea unei impresionante şi originale imprimări discografice, anume integrala creaţiei chopiniene susţi