A primit titlul de antrenor emerit şi a câştigat, de-a lungul timpului, zeci de medalii la competiţii naţionale şi internaţionale. Spune mereu că îşi tratează elevele ca pe proprii copii.

Când avea 12 ani, Eleonora s-a gândit să se înscrie la cursurile de atletism organizate la Stadionul Petrolul. Timp de şapte ani, a făcut atletism de performanţă şi spune că sportul într-un cadru organizat este mult diferit de cel făcut în joacă. Pe vremea când era angajată, în 1963, cineva din sindicat a recunoscut-o pe sportivă şi a invitat-o să facă parte din echipa de popice a unităţii. Aşa a început pasiunea nemărginită a tinerei de atunci pentru sportul cu popice.

Popice la nivel avansat

În toamna acelui an, Eleonora s-a transferat la echipa de popice a Clubului Petrolul, mai ales că în septembrie începea şi Campionatul Judeţean. Un an mai târziu, echipa sa a promovat în prima ligă naţională şi rezultatele au început să apară.

Alături de echipa Petrolului, ea deţine un titlu de campioană naţională, în 1968, două titluri de vicecampioană, în 1967 şi 1969, şi o medalie de bronz, în 1970. În 1970, sportiva a fost preluată de Baza Voinţa din Ploieşti, unde, alături de celelalte nouă coechipiere avea să facă performanţă în continuare.

În 1976, Eleonora a devenit antrenor principal al echipei de popice a Bazei Sportive, unde şi acum antrenează tinerele talentate la acest sport.

Antrenorul emerit

În urma rezultatelor obţinute de-a lungul timpului, în 1993, Eleonora a primit titlul de antrenor emerit. Cele zece sportive, care fac parte din echipa sa, sunt ca şi proprii ei copii. De fiecare vorbeşte cu aceeaşi bucurie şi ştie nu numai rezultatele fiecăreia, ci şi problemele personale, pe care le discută împreună.

„Prin muncă, dăruire şi multe ore de antrenament, cu pregătire fizică şi tehnică poţi obţine performanţă. Antrenamentele noastre