Brăileanul Otto Guminschi povesteşte traumele prin care a trecut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu câteva luni înainte de terminarea războiului, în 1945, Otto Guminschi a fost urcat într-un tren de marfă spre un lagăr din Siberia. A reuşit să scape ca prin miracol, după chinuri cumplite.

Richard Otto Guminschi (86 de ani) s-a născut în oraşul bucovinean Cernăuţi, din tată cu origini poloneze şi mamă cu origini germane. Ambii aveau însă cetăţenie română, iar el s-a considerat întotdeauna român get-beget.

Mai citiţi şi:

Român născut oficial în URSS, dar deportat de ruşi pentru că avea prenume nemţesc

A învăţat la şcoli româneşti şi n-a renunţat la identitatea de român nici sub ameninţarea cu moartea. Acum, inginerul pensionar locuieşte în Brăila, oraş de care nu s-a despărţit în ultimele cinci decenii. Nimeni n-ar putea intui că un om care emană atâta bună dispoziţie şi poftă de viaţă a trecut prin experienţe cumplite. Povestea lui poate rivaliza oricând cu scenariul unui film.

„Bunicul şi tatăl meu au fost slujbaşi la CFR. M-am născut în Cernăuţi, în Bucovina de Nord - în România Mare. Acolo erau o mulţime de neamuri - români, evrei, nemţi, unguri, polonezi, ruteni - şi toate trăiau în pace. Am învăţat la şcoală românească, iar la noi în casă se vorbea româna şi germana. Noi eram catolici, dar ­ne-am înţeles tot timpul foarte bine cu vecinii noştri ortodocşi", povesteşte Richard Otto. De altfel, tânărul Guminschi avea să se însoare cu o femeie de religie ortodoxă, o bulgăroaică refugiată în România.

Lungul drum către munţii Urali

Când tatăl său a fost mutat cu serviciul la Pantelimon, în apropiere de Bucureşti, şi-a luat şi familia cu el. Aşa a ajuns Otto elev al Liceului „Sfântul Gheorghe" din Capitală. L-a absolvit în 1943 şi ar fi vrut să studieze Filologia sau Artele, însă, război fiind, a ajuns la Şcoala de