E o istorie lunga. Inarmati-va cu rabdare si tutun. Suntem pe vremea cand toate monedele erau acoperite in aur (sau chiar erau de aur sau argint). Sa zicem la sfarsitul secolului XIX. Banii sunt un mijloc de schimb, aur, argint, sare, vite, scoici sau tigari, toate au fost folosite ca mijloc de schimb. O poveste interesanta despre niste pietre de 4 metri folosite pe post de moneda poate fi gasita aici, s-a terminat cu hiperinflatie cand un aventurier irlandez a inundat piata cu pietroaie.
Mijlocul de schimb, banii, trebuie sa aiba niste calitati, sa fie durabil, sa fie divizibil, sa fie acceptat de actorii economici, sa fie usor transportabil si, pe vremea aceea, sa poarte o valoare intrinseca. Aceasta ultima proprietate s-a pierdut. Oamenii, in general, au ales aurul si argintul ca fiind mijloace de schimb convenabile. Asta ne-a condus la diviziunea sociala a muncii, la specializare si la cresterea activitatii economice si deci a comertului.
Dupa adoptarea metalelor pretioase ca bani, erau pretioase tocmai pentru ca erau alese ca mijloc de schimb, notiunea de banca a aparut natural. Din mai multe motive. Primul, si cel mai important, era frica. Marii negustori preferau sa nu transporte cu ei mari cantitati de moneda. Depuneau banii in orasul A, primeau o hartie (o bancnota) cu care mergeau in orasul B unde o transformau in bani palpabili.
De asemenea tot frica a facut ca bancile sa devina locul in care se tineau banii, in schimbul bancnotelor care la randul lor au devenit un mijloc de schimb. Pentru ca bancile aveau cantitati importante de bani au inceput sa imprumute, sa spunem frumos, finanteze, contra dobanda, diferite actiuni economice si sa ofere dobanda, natural mai mica, deponentilor.
Cum functionau bancile cand banii erau "adevarati"?
Pentru ca nu toti deponentii veneau simultan sa-si ridice aurul din ba
