Declaraţiile date de membrii "Lotului CPEx" în faţa justiţiei postdecembriste descriu o altă faţă, aproape necunoscută, a "Epocii de Aur".
Născut în anul 1927, tovarăşul Gheorghe Oprea a fost, în cea mai mare parte a vieţii lui, un cadru de nădejde al PCR. Spre deosebire de activiştii "făcuţi pe puncte", era un om instruit, cu studii temeinice care, la vârsta cuvenită, i-au adus diploma şi calificarea de inginer mecanic. A intrat în partid în 1946 şi, în deceniile următoare, a parcurs, pas cu pas, drumul către cele mai înalte poziţii ale ierarhiei politice specifice fostului regim. Astfel se face că în anul 1974 el a fost ales membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, funcţie în care l-a prins şi Revoluţia din decembrie 1989.
Participant la şedinţa din 17 decembrie 1989, el a fost arestat şi trimis în judecată sub acuzaţia că, prin activitatea sa din acele ultime zile ale regimului comunist din România, l-ar fi ajutat pe Ceauşescu să comită, printre altele, infracţiunile de "genocid", dar şi de "subminare a economiei naţionale". Ajuns în faţa justiţiei, Oprea a fost interogat de mai multe ori ca inculpat în Dosarul "Lotului CPEx". Iar mărturiile sale de înalt demnitar comunist, oricât de subiective ar putea fi ele, descriu o altă faţă a "Epocii de Aur", o imagine "cu circuit închis" la care aveau acces doar cei care lucrau direct în subordinea lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu.
Într-una dintre declaraţiile sale, Gheorghe Oprea descrie modul în care se luau, la cel mai înalt nivel, deciziile privitoare la cifrele de plan atât la nivel guvernamental, cât şi la vârf, în "Cabinetul 1" şi "Cabinetul 2".
"La şedinţele de Guvern, dacă eu sau alt coleg care avea legătură directă cu economia spuneam că în ramurile pe care le coordonam nu există suficientă bază materială, prim-ministrul Constantin Dăscălescu intervenea înt