În cursul săptămânii trecute, după luni - ba chiar ani - de chin, avocaţii apărării din mega-mediatizatul dosar al retrocedărilor, în care Radu Mazăre este judecat alături de mai multe persoane pentru un prejudiciu de peste 100 de milioane de euro cauzat în dauna statului şi a municipiului Constanţa, au reuşit imposibilul. Pe ultima sută de metri, înainte de promulgarea legii prin care se stabileşte că procesele în care s-a cerut sesizarea Curţii Constituţionale nu se vor mai suspenda, reprezentanţii în instanţă ai primarului au reuşit să obţină suspendarea cauzei.

Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care au fost admise o parte dintre excepţiile de neconstituţionalitate invocate de apărare, este fără cale de atac. Astfel, dosarul va fi trimis Curţii Constituţionale, ceea ce înseamnă că va dura câteva luni bune până ce autoritatea supremă în Constituţie se va pronunţa asupra excepţiilor invocate. Un interval aproximativ de cel puţin şase luni, în care judecarea procesului, tărăgănată de circa doi ani de zile, va bate pasul pe loc. Un dolce far' niente care le convine de minune acuzaţilor. Cel puţin, din punctul meu de vedere. Iar pentru a-şi asigura „dulcea" vacanţă, suspecţii - prin avocaţii lor - au invocat cu toptanul excepţii de neconstituţionalitate, poate-poate s-o alege ceva şi merge vreuna. Nu de alta, dar când am auzit hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, am avut senzaţia că am nimerit, din greşeală, la vreo sală unde bătrâneii joacă Bingo, căci curgeau articolele din Codul penal, din Legea 78/2000 şi din Constituţia României ca numerele la Bingo. S-a decis deci că instanţa „admite cererile formulate de inculpaţi şi dispune sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate a articolelor 147 Cod penal, 258 alineat 1 Cod penal, art. 1 al. 1 litera a din Legea 78/2000, în raport de prevederile